S-a înfiinţat Asociaţia de prietenie România-Israel; am avut 500 de membri din mediul intelectual. Pe mine m-au pus secretară. Primul preşedinte a fost Gheorghe Leahu. Aşa un filosemit! El ştia şi idiş. El a povestit prima dată despre Yad Vashem, despre secţia cu un milion şi jumătate de copii ucişi. Al doilea preşedinte a fost Pius Brânzeu. […]
S-au ţinut conferinţe, toţi s-au luptat să poată să ţină o conferinţă la asociaţie. Rabinul Neumann a aranjat să avem un sediu foarte frumos, un apartament cu patru-cinci camere, unde se ţineau şi concerte. Lumea venea! Ce mai, crema Timişoarei! Pe Kogălniceanu a fost sediul. Păcat că s-a desfiinţat, nu ştiu de ce. Înainte de Asociaţia asta, conferinţele se ţineau la Comunitate, organizate de rabinul Neumann; veneau foarte mulţi neevrei. Conferinţe excepţionale! A fost Nicolae Cajal, povestea că medicina este o meserie de cercetare, că trebuie să pui mereu întrebarea talmudică: „De ce?” Nu accepţi lucrurile aşa cum vin, ci întrebi de ce.
