Am avut, fiind vorba de iudaistică, şansa să trăiesc cinci ani în casa unui mare erudit în iudaistică. Este vorba de profesorul Leopold Fleischer care până la desfiinţarea liceelor evreieşti, până la reformă, era directorul şi profesorul de ebraică al liceului evreiesc, iar doamna, soţia, Cecilia Fleischer, a fost învăţătoare la Şcoala elementară evreiască. Era un mare erudit acest domn care a decedat aici în Timişoara, a fost exhumat şi apoi înmormântat în Israel, după nişte ani. A fost un mare savant în studiile medievale de iudaistică. El a fost şi a făcut fotograme la Vatican şi în alte părţi şi a publicat cărţi în domeniul acesta şi dacă nu izbucnea cel de-al Doilea Război Mondial, el avea invitaţie să ţină nişte prelegeri la Vatican, tocmai pe tema aceasta, a culturii medievale iudaice din Spania, Portugalia, sudul Franţei, unde erau marii cabalişti. El studia aceste texte de astrologie, filosofie, poetică medievală, aşa că eu am trăit în acest mediu ca student cinci ani în această casă, dar am avut ghinionul că sub influenţa acelor ani de revoluţie şi de ateism ştiinţific ş.a.m.d. am luat un pic în zeflemea interesul lor pentru ţinerea riguroasă a unor sărbători. Bunăoară vineri seara avea un ceas care automat decupla lumina, tocmai ca să nu aprindă ei. Cineva din curte venea şi aprindea focul în sobă că ei sâmbătă nu făceau foc. Sărbătorile de Pesah, de Paşti, când nu ai voie să mănânci homeţ, adică ceea ce provine din grâu, pâine, ş.a.m.d., aluat dospit, până acolo mergeau bunăoară că în baie mi-a dispărut pasta de dinţi. Când am întrebat-o pe doamna unde mi-a dispărut pasta de dinţi zice: „Domnul Fleischer a luat-o pentru că nu corespunde sărbătorilor de Pesahˮ. Bineînţeles, a doua zi m-am dus şi mi-am cumpărat o altă pastă şi mi-am ascuns-o în sertar. Sau domnul Fleischer de pildă, conform tradiţiei se bărbierea cu razol, se aplica o pastă pe barbă şi cu un cuţit de lemn se rădea barba pentru că în Scriptură zice că nu ai voie cu lamă metalică să-ţi razi barba. După câtva timp îl văd bărbierindu-se cu o maşină Phillips electrică superbă ca în secolul XX şi puţin ironic l-am întrebat: „Cum am sărit din Evul mediu direct în secolul nostru cu maşină automată electrică?ˮ Zice: „Nu, aceasta este voie pentru că nu rade, ci foarfecă.ˮ Deci, sunt nişte lucruri puţin exagerate pe care eu le-am luat un pic în derâdere, lucru care pe ei îi deranjau într-un fel că ziceau că eu fac pe ateul, pe omul lipsit de interes. Adevărul este că el mi-a justificat în felul următor: Dacă începi să scoţi câte o cărămidă dintr-un zid, atunci treptat, treptat, acest zid se va prăbuşi. Eu am rămas la concluzia că dacă Dumnezeu nu există, el trebuie inventat, că oamenii au nevoie de un sprijin moral.[...] Fleischer a fost acuzat de sionism şi în anii ’50, aproximativ fără proces, a fost închis şi a stat 4 sau 5 ani în puşcărie, timp în care a compus în memorie, fără să aibă hârtie şi creion, câteva zeci de poezii în limba ebraică şi abia când a ieşit din închisoare, a pus pe hârtie. E o mare somitate în toată lumea începând din S.U.A., Doctor Honoris Causa al nu ştiu câtor universităţi ebraice din toată lumea.
Povestiţi-mi câte ceva despre viaţa studenţească din Timişoara!
Eu am fost student, între anii ’52-’57, la Facultatea de Chimie Industrială din Timişoara. N-am stat la cămin, ci am stat la această familie Fleischer. Familia Fleischer ţinea foarte mult să aibă un student, pentru că era aceea perioadă când se cerceta câţi membri dintr-o familie ocupă un spaţiu locativ, ori ei nu aveau o locuinţă extraordinară, dar totuşi nu voiau ca un străin să intre în casa lor.
