Să vă povestesc o scenă cu unul dintre evreii comercianţi din Caransebeş care a fost coleg cu tatăl meu.
Cel bătrân, comerciantul evreu, Grünberger Geza, era foarte larg la suflet. El avea magazinul exact vizavi de biserica catolică. De exemplu, când vedea un elev cu haine mai proaste îi spunea „vino încoaceˮ şi-l îmbrăca, îi punea chipiu, uniformă, ghete… Odată, de Paşti, eu şi familia mea şi cu nişte prieteni de familie eram chiar în faţa magazinului. Atunci era obiceiul ca în faţa familiei să stea copiii, adică atunci când mergeau pe stradă copiii să meargă cu doi paşi în faţă. Când ei aşteptau să iasă Procesiunea, deodată s-a deschis uşa la magazin şi o mână m-a apucat şi m-a băgat în magazin. Cine era?!… Colegul tatălui meu, care m-a întrebat: „Măi, ţie ţi-a cumpărat taică-tu ceva de Paşti?ˮ. „Păi, nuˮ, am răspuns eu. Mi-a dat un trenci, un chipiu, bocanci… I-am zis: „Mánu baci, da’ eu mănânc bătaie de la tata afarăˮ, iar el zice „Lasă!ˮ…şi mă scoate din magazin şi mă pune în faţă, dar cum părinţii or stat de vorbă nu au observat ce s-a întâmplat şi la un moment dat se uită mama la mine şi-mi zice: „Tu ce-ai pe tine?”. I-am zis mamei „Păi, Mánu baci mi-a dat”. Atunci tata a intrat înăuntru, m-a luat şi pe mine şi zice: „Mánu, eu n-am bani… cum să plătesc un rând de haine pentru el?”. „Păi, te-am întrebat eu dacă ai sau nu ai bani?!”. O ştiut însă că-i va plăti cândva. Zice: „Dacă tu nu vrei să-ţi îmbraci copilul de Paşti cu haine noi, lasă că-l îmbrac eu!”. Evreii făceau acte din astea, căci au fost şi ei destul de largi. [...] Dintre evreii din Caransebeş, singurul care a fost deportat în Ucraina a fost Oszi Weltmann, apoi Oscar Vianu care a fost legătura noastră cu Interpolul, în cadrul Ministerului de Interne, iar restul au stat în Caransebeş. Evreii din Caransebeş se întâlneau în fiecare sâmbătă la Sinagogă şi ne duceam şi noi. De asemenea, mergeam şi de sărbători şi ne jucam cu copiii evrei.
