Am o amintire foarte neplăcută, nu ştiu dacă e cazul să o spun

Lugoj
Intervievat:
Tobias Schwager
Data nașterii:
1929
Intervievator:
Adriana Roșioru
Octombrie 2001
,
Lugoj

Am o amintire foarte neplăcută, nu ştiu dacă e cazul să o spun...Ţin minte că, din nefericire, la acest liceu „Brediceanu” a fost profesor şi Horia Sima, care mergea din clasă-n clasă şi făcea propagandă antievreiască şi şovină.

Altceva aţi avut de suferit în perioada cât aţi fost elev?

Sigur, în perioada războiului exista numerus nullus pentru evrei. Toţi evreii au fost eliminaţi din şcolile de stat. Şi cadrele didactice dintre evrei şi părinţilor li s-a luat dreptul de a munci, li s-au luat brevetele, li s-au luat licenţele, a fost anulată toată viaţa evreiască. [...] Perioada legionară a fost o perioadă cruntă pentru că evreilor li s-a interzis dreptul la viaţă: n-au avut dreptul să muncească, să iasă în stradă doar în anumite ore, au fost excluşi din toate organizaţiile, instituţiile..., evreul, pur şi simplu, nu-şi avea rostul, existenţa.

Şi cum se trăia?

Se trăia într-o cruntă mizerie. Singurul sprijin ne-a fost Comunitatea. Totul a fost rechiziţionat şi-n timpul lor (al legionarilor) şi-n timpul războiului. Aşa că singura clădire evreiască, care a rămas în picioare a fost sinagoga. Sinagoga mică şi abatorul ritual au fost desfiinţate pentru a se construi o bucătărie celor care erau deportaţi din Darăbani la Lugoj. S-a transformat într-un lagăr unde nu s-a putut intra, nu s-a putut ieşi. [...] Pe urmă, perioada în care am intrat la liceu a coincis şi cu perioada începerii holocaustului ... Oamenii mari, nu doar evrei, mergeau la cafenele – cum era cafeneaua Bristol, a unui evreu. Sigur, evreii mergeau să frecventeze această cafenea, care era o cafenea de lux. Însă şi asta a fost naţionalizată de către Consiliul de Patronaj ( CNR ), a cărui patroană a fost soţia mareşalului Antonescu. Şi... era scris şi pe uşă: „Intrarea câinilor şi a jidanilor...strict interzisă”.

Ce a simţit Comunitatea?

...în curtea Comunităţii a fost organizat un lagăr pentru evrei, în special femei şi copii aduşi din Dărăbani. Bărbaţii lor erau duşi la muncă forţată, undeva prin Braşov, prin Olt, iar femeile şi copiii au fost înlagăruiţi la Lugoj şi întreţinuţi de Comunitate, după care au fost deportaţi în Transnistria şi puţini s-au reîntors.

Dar alţi evrei din Lugoj au fost deportaţi?

Au fost deportaţi destul de mulţi evrei adulţi-vreo 8 adulţi, iar apoi 4 tineri care au fost deportaţi în Transnistria ca presupuşi comunişti, în realitate neavând nici un fel de vină. Au fost împuşcaţi la Râbniţa în Transnistria.

Sursă:
Memoria salvată: Evreii din Banat, ieri si azi, coordonata de Smaranda Vultur, Editura Polirom, Iași 2002

Poveștile comunității evreiești

Citește poveștile a trei generații de evrei și descoperă destinul schimbător al acestei comunități