Sinagoga Neologă din Arad

Sinagoga a primit autorizația de construcție grație intervenției împăratului Franz Josef.

Deschide ușile!

Te invităm să faci un tur virtual al sinagogii.

Sinagoga în relație cu orașul

Citește despre istoricul și arhitectura sinagogii

Str. Tribunul Dobra nr. 10

Din documente rezultă că primii evrei stabiliți în Arad cu permisiunea autorităților au fost Isac Elias și Marcus Mayr.

După anul 1717 se va forma în timp o comunitate. În 1759 a fost ridicată o sinagogă de lemn, pe un teren donat de o membră a comunității care, conform documentelor, purta numele de Nahuma. În anul 1764 are loc o primă slujbă religioasă în sinagogă, ținută de rabinul Jochanan. După această dată au fost rabini la Arad Broda Leb (1770-1786) și Stemnitz Hirsch (1786-1789). În 1789, la sfârșitul domniei împăratului Iosif al II-lea, a fost ales rabin la Arad Aaron Chorin, în vârstă de doar 23 de ani, care avea să devină celebru. În cei 55 de ani de rabinat, Chorin s-a implicat în problemele comunității și s-a angajat pe calea reformei, promovând numeroase schimbări care vizau viața comunității și serviciul religios, care au fost adoptate de alte comunități din regiune mult mai târziu. La acea vreme, comunități care acceptaseră reformele se aflau în Germania și în alte locuri din vestul continentului. Prin reformele pe care le-a promovat, Chorin nu intenționa să renunțe la valorile și obiceiurile tradiționale, ci să faciliteze practicarea ritului și o mai bună integrare a membrilor comunității în societate. De asemenea, Chorin a reușit să pună bazele unei școli primare și a unei ieșiva, o școală religioasă, care a fost însă închisă de forurile superioare în 1805.

După treizeci de ani în poziția de șef rabin al comunității, Chorin împreună cu conducătorul comunității, negustorul Moses Hirschl, a cărui casă mai există și astăzi în centrul Aradului, au hotărât construirea unei sinagogi. Ca urmare a petițiilor adresate conducerii orașului, s-a organizat o adunare generală a consiliului în anul 1821 în care s-a hotărât ca locul pentru o viitoare școală și sinagogă să fie un teren aflat în proprietatea comunității, situat în spatele primăriei de atunci, în actuala Piață Avram Iancu.

După diverse amânări, comunitatea a dorit să realizeze construcția clădirii cu funcțiuni diverse (sinagogă, școală, locuințe pentru elevi, spații comerciale, locuința rabinului și cantorului). Proiectul a primit aprobarea consiliului orășenesc pentru un alt amplasament situat în Piața de Pește, care însă nu a fost aprobat de consiliul locotenențial comitatens. În fața opoziției constante la dorința de a-și construi un templu, comunitatea a început să facă săpături pentru fundație în 24 aprilie 1827, fără să fi primit o autorizație. Dar ceea ce se construia ziua, autoritățile dărâmau noaptea, și în acest fel s-a ajuns la un impas. Exasperat, președintele comunității, Moses Hirschl, a cerut audiență și a fost primit de către împăratul Franz Josef, căruia i-a oferit cadou viitoarea construcție. Împăratul a arătat înțelegere pentru situație, astfel că, datorită protecției imperiale, autoritățile locale au fost nevoite să accepte ridicarea noului edificiu, care a fost inaugurat în 1834. Conform regulamentelor din acea vreme, nu era permis ca sinagoga să fie vizibilă din stradă, astfel că nici în prezent lăcașul de cult nu este vizibil din exterior, iar accesul se face prin curtea interioară.

După moartea lui Aaron Chorin, noul șef rabin, Jacob Steinhardt, introduce din 1845 predici în limba maghiară, deoarece unii dintre membri comunității aveau deja ca limbă maternă maghiara și nu germana.

În 1828 numărul membrilor comunității era de doar 812 persoane, dar a cunoscut o creștere continuă în decursul secolului.

În anii 1868-1869, la congresul evreilor din Ungaria a survenit ruptura care a separat definitiv comunitățile care au adoptat reforma și au devenit neologe de cele care au ales calea ortodoxiei. În 1877 s-a desprins o nouă comunitate, cea status quo-ante, care a ales să urmeze tradiția de dinainte de ruptură. Comunitatea neologă din Arad a continuat să crească ca număr de membri și avere pe tot parcursul secolului cât și la începutul secolului XX. Primul Război Mondial a însemnat o grea lovitură pentru comunitate, mulți membri tineri ai obștii pierzându-și viața pe câmpurile de luptă. Lista numelor acestora, gravate pe plăci de marmură, se poate vedea în sinagogă și din păcate este foarte lungă.

Sinagoga Neologă din Arad construită între anii 1827-1834, se află pe strada Tribunul Dobra nr. 10, în zona centrală a orașului. Construcția, inclusă în 2004 pe lista monumentelor istorice, a fost proiectată și ridicată de meșterul constructor Heim Domokos din Arad. Edificiul mai conține, în afară de sinagogă, în care se intră prin curte, spații comerciale, birouri, spații de locuit și de depozitare. Este o clădire de colț care are fațade relativ simple, decorate cu bosaje mici la parter, ancadramente simple la ferestrele de la etajele I și II, și decorații în formă de arc deasupra celor de la etajul I.

În interior, pe pereții sinagogii, fresca cu motive geometrice de factură orientală creează o atmosferă deosebită. Deși este puțin deteriorată și culorile nu mai au strălucirea de odinioară, atmosfera este totuși, ca într-un superb salon, intimă, dar monumentală. Coloanele, parțial adosate peretelui, și frumoasa cupolă spre care converg toate liniile compoziției reușesc să confere interiorului un aer monumental. Gama cromatică include nuanțe de bej, maro și auriu.

Balcoanele de la etaj erau destinate femeilor. Lumina pătrunde prin ferestre mari care dau spre curtea interioară și sunt poziționate în mare parte în spatele orgii.

Intrarea se face pe partea laterală printr-o poartă vitrată, care are deasupra ei o fereastră de mari dimensiuni. Deși închisă într-o curte interioară, în mod surprinzător, sinagoga este foarte luminoasă, spre deosebire de cele mai multe sinagogi construite în epocă.

Aron Hakodeș-ul (sau chivotul, în care se țin sulurile de Tora) este o construcție de factură barocă cu două grupuri de câte patru stâlpi cu capiteluri corintice, amplasați în stânga și dreapta ușilor. Rezolvarea părții superioare seamănă cu cea a altarelor neobaroce din epocă. Ornamentele sunt aurite, inclusiv cele două vase decorative de pe cele două părți laterale și motivul solar care este amplasat deasupra, în centru. Candelabrul mare face și el parte din compoziția elegantă a ansamblului.

Orga a fost construită de firma Anton Dangl și Fiul din Arad în 1841, conform inscripției de pe plăcuța atașată pe instrument. Și aceasta este flancată pe toate părțile de arcele balcoanelor. Perdeaua (parohet) din fața Aron Hakodeș-ului este de culoare galbenă. Pe bima, zona ridicată unde se citește Tora, se poate observa un tron fin din lemn sculptat.

Clădirea funcționează încontinuu de aproape două secole. La data construirii ei, sinagoga, chiar dacă nu era vizibilă din stradă, era unică în aria geografică în care se află, și reprezenta un imens pas înainte față de micile camere de rugăciune din acea vreme. După moartea lui Aaron Chorin patru rabini s-au succedat într-un secol la conducerea vieții spirituale la Sinagoga Neologă: Jacob Steinhardt (1845-1885), dr. Sándor Rosenberg (1885-1909), dr. Lajos Vágvölgyi, născut Kohn (1909-1941), urmat de dr. Iosef Miklós Schönfeld, (1910-1994), prim-rabin la Arad între anii 1939 și 1960. El a fost acuzat în două rânduri de „sionism” și arestat, dar în final a reușit să emigreze în anul 1961 în Israel. După el au urmat ca rabini pentru o foarte scurtă perioadă de timp rabinii Lerner, Kesztenbaum, Müller și Wiznitzer, dar în această perioadă comunitățile neologă și ortodoxă erau deja unite.

Gabriel Szekély
Autor
Gabriel Szekély
Arhitect

Urmărește interviul cu Raoul Vizental, președintele Comunității Evreilor din Arad

Poveștile comunității evreiești

Citește poveștile a trei generații de evrei și descoperă destinul schimbător al acestei comunități

Te invităm să explorezi și alte sinagogi din zonă