Pe vremea aceea era [la Lugoj, n.red.] o formaţie camerală unde cânta împreună cu Iosif Willer, care era profesorul lui Traian Grozăvescu, Clarei Lockspeizer, lui Ioan Paul Dan, care actualmente este la Heidelberg, a lui Zeno Vancea. Iosif Willer era profesor de muzică, dar tot aşa, nu ca profesie de bază, el era jurist şi deputat în Parlamentul de la Bucureşti din partea maghiarimii. El zicea că este Wiliér, că este alsacian de origine şi nu Willer, dar aici lumea-l cunoştea ca Willer Iosif. Sunt mai mulţi din Banat care sunt din Alsacia. Acest Willer cu Mizrachi Iosif aveau o formaţie camerală, şi ceea ce este un exemplu de bună relaţie interetnică, interculturală că la ei, unul era german, Willer, hai să zicem alsacian de origine, apoi Wijnovschi era german, Arató era ungur, Mizrachi era evreu, ş.a.m.d. Ei cântau, odată la biserica catolică, odată la biserica reformată, odată la sinagoga evreiască. Era o relaţie de bună prietenie. Soţia mea a studiat şi ea pianul tot cu acest Iosif Willer. Respectivul era un om deosebit, de mare cultură, a fost o personalitate în viaţa muzicală.
