Str. Mărăşeşti nr. 6.
Arhitect Carl Schumann. Construită între anii 1863 și 1865, inaugurată în 1865
La jumătatea secolului al XIX-lea, comunitatea evreilor din Timişoara era în plin avânt economic şi cultural. Populația evreiască era minoritară – în 1851 sunt înregistrați 1 550 de evrei, ceea ce reprezenta 7,5% din populația oraşului –, dar ponderea participării evreilor la dezvoltarea urbei depăşea cu mult valoarea lor numerică. Emanciparea lor politică a survenit concomitent cu emanciparea religioasă. În 1867 evreii au devenit cetățeni cu drepturi egale în Monarhia Austro-Ungară, ceea ce le-a permis să evolueze fără obstacole juridice în toate domeniile. În 1868-1869, dorința majorității de a reforma practica religioasă s-a soldat cu separarea comunității în neologi, care au liberalizat ritul iudaic, si ortodocşi, care au optat pentru respectarea strictă a tradiției religioase. Reformele au facilitat şi au desăvârşit integrarea social-culturală a evreilor neologi.
În cartierul Cetate, nucleul oraşului despărțit de cartierele periferice printr-o esplanadă, un brâu de circa un kilometru lățime unde era interzis să se construiască, existau două mici sinagogi, una aşchenază, cealaltă sefardă, inaugurate în 1762, construite într-un colț al Judencarré, patrulaterul format de străzile Mărăşeşti, Gheorghe Lazăr, Ungureanu şi Eugeniu de Savoya, desemnat pentru evreii din oraş. Lăcaşul de rugăciune pentru aşchenazi devenise neîncăpător.
La apelul prim-rabinului Mór Hirschfeld au răspuns mulți cu donații şi participare activă la organizarea şi supravegherea lucrărilor. În comitetul de organizare sub conducerea lui Marcus Grünbaum, a jucat un rol-cheie Ignátz S. Eisenstädter, casierul şi, mai târziu, între anii 1870 şi 1890, preşedintele comunității. Ignátz Eisenstädter, industriaş, om de afaceri şi mecena, fondatorul şi primul director al Societății Lloyd, s-a bucurat de un prestigiu formidabil.
Comunitatea Evreilor i-a încredințat arhitectului austriac Carl Schumann (1827-1898) proiectarea unei sinagogi asemănătoare celei mult admirate din Budapesta, Sinagoga din strada Dohány (1859, Budapesta), opera arhitectului Ludwig Förster (1797-1863), fostul patron al lui Schumann.
În anul inaugurării sale, în 1865, mărimea şi amplasarea ei în centrul orașului demonstrau noul statut al comunității – o comunitate prosperă, cu un rol major în dezvoltarea urbei. Trebuie să ne imaginăm Timişoara de atunci, intra muros, înconjurată de zidurile cetății: nu exista încă centrul modern cu edificiile sale monumentale între teatru şi catedrală, iar cartierele Fabric, Iosefin și Elisabetin erau aşezăminte rurale satelite, rupte de cetate. La mijlocul secolului al XIX-lea, sinagoga şi Domul Romano-Catolic (1744) din Piața Unirii erau cele mai mari lăcaşuri de rugăciune în oraş.
Situată la alinierea străzii – nu ca primele două sinagogi mici cu intrare din curte – sinagoga se detaşează prin curți laterale de imobilele de locuit învecinate. Înălțimea ei de 43 m este potențată prin cele două turnuri masive octogonale cu cupole în formă de bulb de ceapă, gen minaret, cu decorațiuni maure. Stilul eclectic cu elemente de artă islamică conferă clădirii o înfățişare uşor exotică, dar perfect integrată în complexul arhitectural-urbanistic al oraşului.
În centrul fațadei principale este o fereastră rotundă cu vitralii, iar pe părțile laterale o rozetă flancată de ferestre neoromanice, „Rundbogenstil”. Zidurile sunt construite din asize de cărămidă galbenă şi roşie în forme romboidale în centru şi rectangulare pe margini, dispuse în benzi paralele. O bordură de ceramică smălțuită albastră şi neagră subliniază discret contururile rozetei, ale cornişei, ale ferestrelor şi porților. Decorațiunile – creneluri şi arabescuri – sunt aplicate de asemenea cu măsură. Impresia generală e de soliditate şi echilibru, de căldură şi linişte. „O adevărată podoabă a oraşului”, se entuziasma Josef Geml, primar al Timişoarei.
În interior, arcadele largi și crenelate ale boltei albastre cu desene geometrice amplifică volumul. Se remarcă chivotul cu o cornişă cu creneluri stil oriental, coloanele zvelte cu capiteluri florale de inspirație din Alhambra şi ornamentele policrome care subliniază elementele construcției – arce, stâlpi, chivot. Pe băncile de lemn sculptat la parter sunt 424 de locuri pentru bărbați, iar în galeriile pe două etaje rezervate femeilor sunt 320 de locuri.
Somptuoasa inaugurare a avut loc marți, 19 septembrie 1865, la ora 10, o zi înainte de ajun de Roş Haşana, „cu mare strălucire şi cu participarea însuflețită a întregii populații a oraşului”, cum scria, în 1890, cronicarul evenimentului, prim-rabinul dr. Moritz Löwy.
În interiorul sinagogii, inscripțiile pe plăcile de marmură atrag atenția asupra unor evenimente importante. Pe una sunt numiți arhitectul comunității, Károly (Carl) Schumann, și fruntașii comunităţii. Pe peretele din dreapta intrării, un text în maghiară, scris cu litere de aur, consemnează un alt eveniment memorabil: reinaugurarea sinagogii pe 7 mai 1872, cu ocazia vizitei lui împăratului Franz Josef I. Era un gest suprem de recunoaștere a evreilor drept cetățeni cu drepturi depline aparținând unei comunități importante în oraş.
Timp de aproape 140 de ani, sinagoga a servit ca lăcaş de rugăciune şi cadru pentru evenimente festive. Serviciul religios era într-atât de sublim, cu cor şi cantor acompaniați la orgă, încât de marile sărbători veneau şi creştini, printre care ofițeri de rang înalt, îşi aduc aminte vechii timişoreni. Încă în anii 1970, de Roş Haşana şi Iom Kipur, sinagoga era ticsită de oameni. Conducătorii spirituali, rabini erudiți şi mari oratori, au fost Mór Hirschfeld (1820-1913), Móritz Löwy (1849-1908), Miksa Drechsler (1883-1970), Ernest Neumann (1917-2004). Cantorii (hazanii) posedau calități vocale excepționale, mulți fiind şi cântăreți de operă, ca, de pildă, Rafael Moór în anii 1860, care a avut un succes imens pe scena teatrului din Timişoara.
S-au început lucrări de reabilitare în decembrie 2017. Restaurarea nu este încă finalizată, dar sinagoga a redevenit funcțională, iar în 6 mai 2022, la 150 de ani după inaugurarea ei în prezența împăratului Franz Josef I, a fost deschisă din nou în mod festiv în prezența conducătorilor comunităților, cultelor, a reprezentanților autorităților din oraş şi din toată țara. Sinagoga va fi folosită ca lăcaş de cult şi ca spațiu pentru evenimente culturale.
